În plimbările noastre pe munte, la altitudini de peste 1.100-1.200 de metri, suntem întâmpinaţi de păşuni inundate de flori galben-aurii. Ea este arnica montană, o floare extrem de apreciată în industria farmaceutică.

Boiron, arnica montanăApreciată în special pentru florile ei – denumite ştiinţific flores arnicae -, mai rar pentru planta întreagă sau pentru rădăcină, arnica montană este cunoscută în popor şi sub nume precum podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă sau carul-zânelor. De-a lungul istoriei omenirii, proprietăţile calmante ale acestei plante au dat naştere la numeroase poveşti cu şi despre arnica montană.

Primele dovezi privind utilizarea florilor în terapii datează din secolul al şaselea, existând dovezi că popoarele din America de Nord, Germania şi Rusia foloseau arnica montană în scop terapeutic. Acum, în zilele noastre, arnica montană este răspândită în Europa, Asia şi în zonele cu climă temperată din America de Nord, fiind o plantă căreia îi place solul nisipos sau pietros, motiv pentru care poate fi întâlnită în zonele de deal sau pe pajiştile de munte, dar nu la altitudini mai mari de 2.500 de metri.

Boiron, arnica montanăÎn viziunea unui specialist al industriei farmaceutice, Francoise Merceron (farmacist şi responsabil achiziţii plante, Boiron), arnica montană este “diva plantelor”, fiind des utilizată în homeopatie, al doilea cel mai folosit sistem medical din lume. Iar eroina poveştii noastre s-a bucurat de o prezentare pe larg în cadrul unui eveniment Boiron ce a avut loc la Bucureşti şi în care ne-a fost dezvăluit drumul pe care arnica îl parcurge de la cules până la transformarea în medicament, adică antiinflamatorul homeopatic cel mai utilizat din lume.

După prelucrare în laboratoare, arnica montană devine tinctură, ulei esenţial sau pudră, fiind recomandată în afecţiuni dintre cele mai diverse – infecţii bacteriene, bronşite, faringite, viroze, hipertensiune, migrene, palpitaţii, insomnii, depresii etc.

Boiron, arnica montană

  • Tinctura de arnică poate fi folosita extern (răni, arsuri sau diverse traumatisme) sau intern (doza recomandată este de 6-7 picături, diluate în 100 ml de apă).
  • Uleiul esenţial se obţine dintr-un pumn de flori proaspete şi 200 ml de ulei de soia sau de măsline. Amestecul este pus într-un vas ceramic, cu capac, şi lăsat în căldura soarelui, timp de două săptămâni.
  • Pudra se obţine prin măcinarea florilor. Aceasta este foarte parfumată şi, mai ales, foarte concentrată, fiind suficient un vârf de linguriţă pentru trei doze de peste zi.

Boiron, arnica montanăAşadar, data viitoare când mergeţi pe munte, priviţi cu atenţie florile galben-aurii pe care le întâlniţi în drumeţii. Se prea poate să treceţi pe lângă o divă, arnica montană.

Facebook Comments

Leave a Reply