Arena! Desigur, Arena. Se poate spune că întregul oraş gravitează în jurul ei – 16.400 locuri, 50 de reprezentaţii pe sezon şi circa 80.000 de vizitatori. Aida, Nabucco sau La Traviata – producţii dramatice care sunt jucate într-un decor glorios, într-un amfiteatru roman de aproape două milenii, cu o acustică impresionantă şi o audienţă venită din întreaga lume, stând pe treptele de piatră. Doar Romeo şi Julieta sunt mai faimoşi – cei mai renumiţi îndrăgostiţi din istorie. “Casa di Giulietta”, aflată pe Via Capello, cu mii de bileţele de dragoste lipite de pereţi şi de balconul dorinţelor. În curte se află statuia Julietei – atinsă de milioane de turişti, iar la câteva străzi distanţă găsim mormântul ei.

În urmă cu câţiva ani, cele două simboluri au fost reunite pentru a extrage esenţa Veronei. Arena a găzduit versiunea originală “Romeo şi Julieta” – tragica poveste de dragoste cu un final atât de trist, ce poartă semnătura marelui William Shakespeare, transpusă într-un musical pe muzica lui Riccardo Cocciante. Doar patru reprezentaţii au fost programate iniţial, dar spectacolul a beneficiat şi de un turneu mondial.

Dar Verona este mai mult decât un oraş de vis al îndrăgostiţilor norocoşi sau al celor nefericiţi. Chiar şi mai mult decât o combinaţie minunată de cultură muzicală şi atât de relaxanta “Dolce Vita”. Verona este o combinaţie de muzeu în mărime naturală şi huzur specific tinerilor. Este un oraş extrem de modern, unul orientat spre afaceri, şi totodată casa a 250.000 de locuitori.

Industria de încălţăminte este o altă faţetă a combinaţiei fascinante pe care Verona o face între nordul industrializat şi sudul temperamental. Aceasta încă mai este prezentă în oraş, chiar dacă multe din gamele de încălţăminte concepute aici sunt fabricate în Europa de Est.

Anual, peste cinci milioane de vizitatori vin la Verona, dar chiar şi aşa oraşul nu este considerat unul turistic. În extrasezon, Verona nu intră în hibernare ca majoritatea oraşelor din Italia. Chiar şi centrul istoric este plin de viaţă de-a lungul întregului an. În fiecare zi putem găsi oameni în Piazza delle Erbe; centrul administrativ al oraşului este în Piazza dei Signori; iar magazinele elegante îşi aşteaptă clienţii pe Via Mazzini. Chiar dacă vechiul oraş este foarte compact, vizitatorii trebuie avertizaţi să îi acorde toată atenţia. Chiar şi străduţele lăturalnice merită să fie străbătute, pentru că reprezintă un tezaur al delicateselor, al micilor restaurante şi al unui talent fascinant, vechi de două milenii, dar mereu tânăr.

Romeo şi Julieta în Arena! Fără îndoială, Verona merită să fie vizitată!

Villa Amistà – paradisul artei
O vilă veneţiană, un experiment al designului, un muzeu al artei – Villa Amistà creează armonie prin folosirea contrastelor vizuale. Dar, înainte de orice altceva, este un hotel excelent, cu renumele unei bucătării deosebite şi al unui serviciu ireproşabil.

Alessandro Mendini dispreţuieşte clasificările. Ca arhitect, designer şi, mai presus de orice, artist, el adoră combinaţia contrastelor, şarmul creat de neobişnuit şi armonia aspectelor aparent incompatibile. Unul din cei mai influenţi designeri ai Italiei, Mendini este un magician al surprizelor, un jongler al stilurilor diferite, iar Villa Amistà este unul din cele mai fascinante proiecte ce îi poartă semnătura.

Vila veneţiană se ridică, în cel mai maiestuos mod cu putinţă, în vârful Colinei Corrubbio di San Pietro, în Cariano, la numai şapte kilometri de centrul istoric al Veronei. Reconstrucţia şi renovarea grandioasei clădiri a durat cinci ani. Acum, magnifica faţadă ce datează din secolul XV domină din nou panorama, după ce proprietatea a rămas goală, nefolosită şi lăsată în paragină pentru mai bine de o jumătate de secol. Cu mare minuţiozitate, clădirea a fost refăcută şi i s-a redat grandoarea din secolul XVII: au fost recondiţionate stucaturile în stil baroc, tavanul pictat, frescele şi scările interioare ce denotă opulenţă.

Dar nu acestea sunt amănuntele care te copleşesc după ce treci de intrarea în vilă. Sentimentele sunt evidenţiate mai degrabă de gama coloristică a mobilierului şi a covoarelor, după cum impresionant este şi candelabrul de cristal ce atârnă de tavan. Mendini, un magician al formelor şi al culorilor, a transformat interiorul Villa Amistà într-o operă de artă în trei segmente complementare. Multe din piesele de mobilier au fost reconstruite cu precizie după designul pe care îl aveau în secolele XVI-XVII, dar li s-au împrumutat culori contemporane. Un fotoliu stil baroc, de culoare roşu strălucitor, exprimă un mesaj complet diferit. Mobilierul vechi este complementat de câteva piese contemporane, realizate de clasici ai designului: Frank Lloyd Wright şi Aldo Rossi sunt numai două exemple.

Villa Amistà este o scenă nemaipomenită pe care oaspeţii nu rezistă în faţa iluziei creată de opulenţa de pe vremuri./ Alessandro Mendini

Al treilea element al capodoperei lui Mendini este o veritabilă colecţie de lucrări de artă, ce împodobesc nu doar spaţiile publice, ci şi camerele oaspeţilor. Fotografii ce poartă semnătura Vanessa Beecroft în antreu, picturi de Sandro Chia în restaurant, statui şi obiecte de artă pretutindeni – cu siguranţă, muzeele de artă modernă ar invidia Villa Amistà pentru unele din piesele pe care le are în patrimoniu. Colecţia este rezultatul pasiunii de mai multe decenii a lui Dino Facchini, proprietarul vilei şi al mărcii Byblos.

“Ne dorim ca această vilă grandioasă să îşi recapete opulenţa de odinioară şi să permite clienţilor să simtă căldura împrejurimilor în stil neobaroc, sporită de continua mişcare între imaginile trecutului şi cele ale viitorului”, spune Alessandro Mendini. “Toate acestea transformă vila într-o minunată scenă, pe care oaspeţii pot cădea pradă iluziei create de opulenţa de pe vremuri.” Totul poate fi prezent şi în visele clienţilor, pentru că fiecare din cele 60 de camere dispune de un decor personalizat pentru a înfăţişa diversitatea de caractere. Unele apartamente au designul creat chiar de Mendini, care ulterior le-a botezat “Camerele Minunilor”.

Singurele lucruri pe care toate camerele îl au în comun sunt căldura pe care o degajă şi serviciul ireproşabil pe care îl oferă clienţilor. Pentru calificativul maxim – cinci stele -, Villa Amistà are şi un local în care te poţi relaxa, Ristorante Atelier. Bucătăria rafinată – bazată foarte mult pe reţete specifice zonei, dar care are şi influenţe internaţionale – face ca fiecare masă să capete o nouă dimensiune a ceea ce înseamnă experienţa la Villa Amistà.

Plimbare pe malul Lacului Garda
Ruinele medievale ale casei de pe Monte Baldo sunt învăluite într-un mare mister. După cum spun oamenii din satul aflat la poalele colinei, casa este bântuită de stafii, dar acest amănunt nu pare să îi deranjeze pe Sara şi Federico Chignola. Cei doi s-au îndrăgostit pe loc de clădirea respectivă, cu panorama ei plină de romantism, care cuprinde aproape toată partea sudică a Lago di Garda. Drept pentru care Sara şi Federico au transformat ruina într-unul din cele mai primitoare locuri din zona lacului. “La casa degli spiriti” – Casa Spiritelor – este numele restaurantului pe care familia Chignola îl deţine, dar vizitatorii pot sta liniştiţi pentru că singurul spirit pe care îl pot găsi acolo este în spatele barului plin cu de toate. Bucătăria tradiţională este la cel mai înalt nivel, în special ca preparate din peşte. Dar, spre deziluzia lui Federico Chignola, peştii sunt rareori proveniţi din lacul aflat în apropiere pentru că prada este mult prea mică.

De câteva decenii, Lacul Garda a devenit unul din locurile magice ale Italiei, în special pentru cei care călătoresc din nord, din zona Alpilor. Imediat ce părăseşte perimetrul montan, turistul plonjează direct în viaţa mediteraneană. Suprafaţa apei, întinsă pe 370 kilometri pătraţi, este delimitată în partea nordică de creste zimţate – asemenea unui fiord, în timp ce zona sudică se învecinează cu câmpii largi şi cu plantaţii de măslini şi de palmieri. Cel mai mare lac al Italiei este, fără îndoială, una din marile frumuseţi naturale ale Europei şi era aproape perfect ca destinaţie de vacanţă în trecut. Indiferent dacă faci o drumeţie pe bicicletă în zona colinară sau te plimbi pe luciul apei cu placa de surf, combinaţia perfectă de soare şi briză uşoară este întotdeauna un stimulent pentru o mişcare uşoară.

Pentru cei care preferă mişcarea sub forma ei automobilistică, există rută directă între munţii stâncoşi şi zona adiacentă Mării Mediterane. Gardesana Occidentale, drumul de pe malul vestic, este una din cele mai frumoase rute de asfalt de pe întreg cuprinsul Europei. Cei 40 kilometri care fac legătura în Riva şi Salò înseamnă un traseu care străbate 40 de tuneluri de-a lungul Alpilor, cu luciul lacului la baza versanţilor şi cu păduri de chiparos, oleandru şi migdal.

Prin contrast, ţărmul estic pare deschis şi prietenos. Drumul ce coboară de la Malcesine până la Garda este fluent şi rafinat. Şoseaua traversează oraşe şi sate care, în ciuda numărului mare de vizitatori, şi-au păstrat armonia interioară. Castele străvechi şi pereţii oraşelor, precum cele din Torri del Benaco şi Lazise, dezvăluie istoria acestor locuri şi opulenţa de odinioară, în timp ce restaurantele şi hotelurile sunt sursa de venit din prezent. Una din cele mai importante plante din această zonă este măslinul. În realitate, ţărmul estic este cunoscut şi sub numele de “Riviera degli Olivi” (n.a. Riviera Măslinilor), iar Olio Garda Orientale DOP (Denominazione di origine protetta/ n.a. Denumire de Origine Protejată) este de cea mai înaltă calitate. Uleiul de măsline şi vinul roşu de Valpolicella reprezintă două din ingredientele care asigură succesul unei cine deosebite.

Pentru a provoca automobilul şi a testa manevrabilitatea şi agilitatea, nu trebuie decât să te îndrepţi spre Monte Baldo. Acolo sunt drumuri înguste, dar foarte bine construite, cu viraje întortocheate care se transformă imediat în serpentine. Iar unul din cele mai frumoase viraje se află în faţa Casei Spiritelor.

Facebook Comments

2 thoughts on “Pe urmele Julietei şi ale lui Romeo

Leave a Reply