Aproape că nu există persoană care, atunci când a fost în vacanţă la mare, să nu fi fost la Mamaia. Este locul în care, fără să vrei, te întorci plin de nostalgie şi rememorezi vremurile de altă dată. Iar daca nu ai fost niciodată, merită să-i acorzi o şansă…

Deseori, despre Mamaia se spune că este staţiunea celor cu bani, a celor plin de fiţe, a celor care nu vor decât să fie văzuţi, să fie în atenţia aparatelor de fotografiat. Nimic mai fals. Pentru cei care am trecut de primii ai ani tinereţii, Mamaia era locul unde puteai asculta cel mai cool post de radio. Îţi doreai să mergi în vacanţă cu “babacii” şi să auzi din difuzoare: “Aici Radio-Vacanţa! Hier spricht der Ferienfunk! This is Radio Holidays! Гoвopит Paдиocтaнция Oтдыx! Ici Radio Vacances!”. Era ca o oază de libertatea într-o lume dominată excesiv de constrângerile comunismului.

Mamaia, vedere panoramicăTot de Mamaia se leagă şi celebrul festival de muzică uşoară, care, în aceleaşi vremuri de restrişte, reprezenta singura posibilitate de a-ţi petrece timpul liber, puteai vedea artiştii de aproape, vedetele erau aşteptate la ieşirea din culise pentru a li se cere autografe. Şi, chiar dacă unii dintre ei hulesc astăzi festivalul, nu puţini sunt cei care au devenit cunoscuţi tocmai pentru că au dat lovitura la Mamaia.

Dintotdeauna, Mamaia era locul pe care mulţi părinţi îl preferau pentru că apa devine adâncă doar la o distanţă apreciabilă de mal. Aşa că cei mici se puteau juca liniştiţi acolo unde valurile se spărgeau, puteau construi castele de nisip, se puteau bălăci în voie. Şi zilnic auzeai “Colorata-i mâine gata! Nu daţi banii pe prostii, faceţi poze la copii!”. Era modul în care fotografii de ocazie îşi făceau reclamă în timp ce băteau plaja de la un capăt la altul. Şi amatori erau destui, pentru că, nu-i aşa, cine nu-şi dorea o amintire din vacanţa de la Mamaia.

Plimbări cu titicar, ieşiri la terasă, stingerea devreme

Mamaia, Aqua ParkNu erau cluburi ca acum, nu erau prea multe locuri de joacă pentru cei mici, dar prichindeii nu aveau nevoie de mult timp pentru a lega prietenii. Peluza şi recepţia hotelului reprezentau cel mai bun “playground” al acelor vremuri. Şi, din când în când, în jocuri erau prinşi şi puştii veniţi de pe alte meleaguri. Nu, nu era vorba de meleagurile româneşti, ci copiii turiştilor străini care mai veneau la Mamaia. Bariera lingvistică nu exista, pentru că, atunci când este vorba de distracţie, copiii nu au nevoie de translator.

Mamaia, Hotel Venus, camera matrimonialăCe mai puteai face într-o vacanţă la Mamaia? Fără îndoială, una din doleanţele oricărui copil era să fi plimbat cu cel numit titicar, în fapt nimic altceva decât două remorci ce erau tase de un tractor, dar care fusese deghizat în locomotivă. Sau, dacă aveai noroc, puteai face o plimbare cu bicicleta – da, erau acele biciclete duble, cu “băncuţă” în faţa ghidoanelor.

Mamaia, windsurfingŞi atunci era frumos la Mamaia. Ce mai conta că stingerea se dădea devreme, cu indulgenţă se ajungea până la ora 23.00. Important era că lumea ştia să se distreze. La plecare, de departe cel mai trist moment al vacanţei, făceai cu mâna mării. Şi sperai ca şi anul următor să te aştepte cu valuri mari şi nisip fin.

Facebook Comments

Leave a Reply