Unul dintre cele mai aşteptate filme ale acestui an, Jocul Codurilor (The Imitation Game), va avea premiera vineri, 30 ianuarie, iar pelicula se anunţă mai mult decât interesantă, mai ales că are opt nominalizări la Oscar. Dar, înainte de avanpremieră am fost în vizită la Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii pentru a vedea “vedeta” filmului: Enigma.

Enigma, celebra maşină de criptare/decriptare care a dat insomnii spionilor
Enigma, celebra maşină de criptare/decriptare care a dat insomnii spionilor

Enigma este numele purtat de o familie de maşini electromecanice criptografice cu rotoare, care erau utilizate pentru criptarea şi decriptarea mesajelor secrete. Folosită comercial încă de la începutul anilor ’20, Enigma avea să fie folosită de armatele şi serviciile guvernamentale ale mai multor ţări, dar, fără îndoială, Germania nazistă avea să fie cel mai celebru caz.

This slideshow requires JavaScript.

De-a lungul timpului, varietatea de modele a fost produsă în peste 100.000 de exemplare, dar versiunea folosită de armata germană – Wehrmacht Enigma – avea să fie cea mai avansată şi care a suscitat cel mai mare interes din partea specialiştilor. Numărul de rotoare din Enigma – tamburii care realizau criptarea/decriptarea – este cel care a diferenţiat maşinile folosite de diferite arme ale celui de-al Treilea Reich: trupele terestre aveau Enigma cu două/trei rotoare, aviaţia utiliza cu patru sau cinci rotoare, în timp ce marina folosea cu şapte sau chiar opt rotoare.

This slideshow requires JavaScript.

Dar, pentru a înţelege importanţa pe care Enigma – adică tema principală din “Jocul Codurilor” – a avut-o în istoria comunicaţiilor, am fost la Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii. Fără teama de a greşi, pot spune că puţină lume ştie de existenţa lui şi, acum după ce l-am văzut, vă recomand să-l vizitaţi. Filială a Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I”, muzeul se află pe vechea linie de centură a Bucureştiului, în sediul Centrului 48 comunicaţii şi informatică strategice, cazarma istorică “Fort 3 Otopeni”.

This slideshow requires JavaScript.

Timp de o oră şi jumătate veţi pătrunde într-un univers fascinant, veţi vedea exponate care înseamnă părticele importante din istoria României şi a lumii, iar explicaţiile lui Titi Pipoş… Ei bine, cel care ne-a fost ghid şi nouă este o dovadă vie că pasiunea pentru un domeniu valorează infinit mai mult decât orice documentare. Informaţiile cu caracter istoric şi tehnic au fost pigmentate pe alocuri şi cu povestioare care ne-au amuzat sau ne-au făcut să rămânem muţi de uimire.

Jocul Codurilor, Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii 9Deseori ni s-a spus că nu am avut parte de nimic bun de pe vremea comunismului. Şi totuşi… Printre exponatele de la Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii se află şi un costum de gală din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, purtat de cei care făceau parte din trupele de transmisiuni. Bineînţeles că stema regală era inscripţionată pe nasturi, ceea ce făcea ca respectivele haine să fie tabu după 1944. Cu toate acestea, haina a fost păstrată cu grijă de cea care a fost soţia prim-secretarului judeţului Braşov – dacă un “binevoitor” pasa informaţia către Securitate, urmările nu ar fi fost dintre cele mai plăcute.

This slideshow requires JavaScript.

Poţi vedea primele centrale telefonice instalate în Bucureşti – este chiar una cu doar şase posturi, care era operată chiar de secretarul de stat pentru comunicaţii -, diferite forma de centrale telefonice şi telefoane utilizate pe front în timpul celor două războaie mondiale, o centrală cu microunde – despre care ghidul ne-a spus că este “străbunicul” telefonului mobil… Şi câte şi mai câte sunt de admirat. Turul se încheie cu o vizită în sala în care sunt expuse primele calculatoare româneşti – mari, greoaie, complicate, departe de dimensiunile compacte ale celor din prezent.

În viaţa civilă, bunicul a lucrat la... P.T.T.R.
În viaţa civilă, bunicul a lucrat la… P.T.T.R.

La finalul incursiunii în lumea comunicaţiilor, m-am bucurat că am dat curs invitaţiei primite din partea Forum Film România (compania care distribuie “Jocul Codurilor” în România) şi RAN Events Communication. Incursiunea în istorie a reuşit să-mi însenineze o zi dominată de vânt, ploaie şi frig – acum sunt şi mai nerăbdător să văd “The Imitation Game”.

Opt nominalizări la Oscar pentru «Jocul Codurilor»
În 1939, nou creatul serviciu britanic de informaţii MI6 îl recrutează pe Alan Turing (interpretat de Benedict Cumberbatch), un absolvent de matematică la Cambridge, pentru a sparge codurile naziştilor, inclusiv Enigma, maşina despre criptanaliştii o considerau impenetrabilă. Turing, din a cărui echipă face parte şi Joan Clarke (Keira Knightley), analizează mesajele criptate cu Enigma şi construieşte un sistem de decriptare a acestora. Alan şi oamenii lui îşi îndeplinesc misiunea şi devin eroi, dar, în 1952, genialul matematician cade în dizgraţie după ce autorităţile dezvăluie că este homosexual şi îl trimit la închisoare.

Jocul Codurilor, nominalizări OscarRegizat de Morten Tyldum, filmul are la bază scenariul scris de Graham Moore după cartea lui Andrew Hodges şi este deja un mare succes: pelicula a înregistrat deja încasări de şapte ori mai mari decât bugetul de 14 milioane de dolari. Confirmarea supremă ar fi obţinerea unui număr cât mai mare de premii Oscar, pelicula fiind nominalizată la opt categorii:

  • Cel mai bun film (Nora Grossman, Ido Ostrowsky and Teddy Schwarzman);
  • Cel mai bun regizor (Morten Tyldum);
  • Cel mai bun actor în rol principal (Benedict Cumberbatch);
  • Cea mai bună actriţă în rol secundar (Keira Knightley);
  • Cel mai bun scenariu adaptat (Graham Moore după “Alan Turing: The Enigma” de Andrew Hodges);
  • Cea mai bună coloană sonoră (Alexandre Desplat);
  • Cel mai bun design de producţie (Maria Djurkovic; Tatiana Macdonald);
  • Cea mai bună editare (William Goldenberg).

Facebook Comments

One thought on “Jocul Codurilor m-a dus la muzeu

Leave a Reply