Că-i spune Moş Crăciun, Santa Claus, Père Noël sau cine mai ştie cum, fiecare dintre noi l-am întâlnit măcar o dată pe bătrânelul cu straie roşii, centură neagră şi barbă albă şi stufoasă. Iar aceste întâlniri ne-au lăsat amintiri pe care le vom purta cu noi pentru totdeauna.

Bunicii ar face orice pentru a le intra în graţii nepoţilor. Iar printre misiunile pe care le au de îndeplinit se numără şi aceea de a-l ajuta pe Moş Crăciun să adică darurile atât de aşteptate. Iar Max al meu a avut norocul unui bunic dibaci în tot ceea ce făcea. Croitor de meserie, bătrânul nu a ezitat într-un an să-şi facă propriul costum de Moş. Şi, după ce a fost în vizită pentru a-şi vedea nepoţii – bine, i-a verificat şi dacă şi-au învăţat poeziile -, a complotat cu prietenii părinţilor, pentru a-i permite să se echipeze în ţinuta cea roşie, prinsă cu centură neagră.

Atunci când a sunat la uşa fraţilor Hartung, copiii mai că au rămas fără glas. Dar ce te faci când ai de-a face cu doi Berbeci? Nu de alta, dar sunt curioşi nevoie mare şi amândoi au vrut să verifice dacă este reală legenda că Moş Crăciun este foarte bătrân şi nu vede. Aşa că bietul bunic – pardon, Moş – mai că era să rămâne fără privire, pentru că Max îi băga de zor mâna în ochi. Ce să-i faci dacă era omul curios? 😊 Cât despre poezie, parcă nici nu o ştiuse perfect atunci când “tataie” fusese în vizită mai devreme. Mai mult contează faptul că şi acum, la aproape 40 de ani de la acel moment, îşi aduce aminte cu plăcere.

Peste ani buni a venit rândul altui bunic să intre în costumul lui Moş Crăciun. Şi pentru că existaseră nişte experienţe din perioada când copiii erau vizitaţi de Moş Gerilă, i-am recomandat Moşului nostru să-şi scoată şi verigheta. Ştiţi şi voi ce spirit de observaţie au copii… Când l-a văzut Alex pe Moşu’ la uşă, cu tolba plină de cadouri, copilul a rămas fără glas – şi nu se întâmplă prea des aşa ceva…

A rămas cu ochii aţintiţi asupra bătrânului şi abia dacă a mai reuşit să spună ceva atunci când cadourile au început să se reverse din sacul magic al lui Moş Crăciun. Şi dacă alţii ar fi tentaţi să vrea să plece cu Moşul – poate, poate mai primesc ceva -, al nostru a fost aşa fascinat de cadouri încât bunicul a putut pleca fără probleme, să se schimbe, apoi să şi revină în casă. Abia a doua zi, piticul nostru şi-a dat seama că nu îşi luase “la revedere”.

Anul trecut nu l-a mai întâlnit, dar ştie că a fost cuminte pentru că a găsit urme de zăpadă pe podea de la ghetele lui Moş Crăciun. Laptele era băut aproape tot, gustase şi din prăjiturele, iar Rudolf ronţăise din morcovi.

Dar gata cu melancolia, că premiul zilei n bate în uşa căsuţei 23. Cu alte cuvinte, astăzi este penultima zi din Lola’s Advent Calendar, adică penultima şansă de a vă trece numele printre câştigătoare.

  • Share public al articolului, însoţit de hashtagul #LolasAdventCalendar.
  • Urmăriţi Lola’s Box pe Instagram.
  • Lăsaţi un comentariu care să includă linkul share-ului şi username-ul vostru de Instagram.

Înscrierile se încheie la finalul zilei de 23 decembrie (ora 24.00). Câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi şi va fi anunţat în articolul următor despre #LolasAdventCalendar. Fiţi pe fază şi revendicaţi premiul în 48 de ore – altfel, va fi acordat următoarei persoane din tragerea la sorţi.

PS: Nu uitaţi hashtagul #LolasAdventCalendar pentru a vă putea găsi, iar înscrierea să fie validă.

PS2: Câştigătoarea zilei a 22-a este Nicoleta Agache (tragere la sorţi). O rog pe câştigătoarea să-mi lase, în termen de 48 de ore, un mesaj privat pe pagina Lola’s Box cu datele de contact (nume complet, adresă poştală şi număr de telefon).

Facebook Comments

7 thoughts on “ÎNCHEIAT/#LolasAdventCalendar, ziua 23: cum l-am întâlnit pe Moş Crăciun”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.