Spre ruşinea mea, cu toate că am înţeles că aş avea ceva rude prin Roman, nu am ajuns niciodată în Moldova. Doar dacă nu se pune la socoteală că am fost în delegaţie la Bacău şi în vizită la fabrici de textile la Focşani.

Ei bine, săptămâna trecută am purces la drum către Roman, cu o agendă plină de lucruri de văzut şi vizitat prin Moldova. În primul rând, ne-am cazat la Hotelul Roman Plaza şi imediat mi-am dat seama că Moldova este altfel decât cea pe care mi-am închipuit-o eu. La adresa hotelului nu pot avea decât cuvinte de laudă: de la camera foarte cochetă si curată până la serviciul impecabil al ospătarilor. Trebuie să admit că, dacă ar fi aşa peste tot, alta ar fi imaginea turismului din România. După ce am servit prânzul la hotel, am luat drumul către Castelul Sturza de la Miclăuşeni.

Călător prin Moldova, Castelul Sturdza

Pat extensibil. Putea fi folosit mulţi ani, chiar dacă persoana creştea în înălţime
Pat extensibil. Putea fi folosit mulţi ani, chiar dacă persoana creştea în înălţime

Castelul Sturdza din Miclăuşeni a fost construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza şi soţia sa, Maria. Un castel neogotic de poveste. Datorită ghidului nostru, am reuşit să facem o trecere prin toată istoria castelului. Dacă ajungeţi în zonă sau vreţi să vizitaţi partea de est a României, vă recomand cu căldură să nu îl ocoliţi. Este de o frumuseţe aparte – cu toate simbolurile de pe faţadă, dar şi din interior -, doar ochi să ai şi să vezi.

Călător prin Moldova, Castelul Sturdza

This slideshow requires JavaScript.

Utroque clarescere pluchrum – Frumuseţea străluceşte pretutindeni

Târziu şi obosiţi, ne-am întors la Roman Plaza, îmbătaţi de frumuseţea istoriei şi a castelului. Cina ne aştepta la Crama Ancuţei, acolo unde doamna Nuşa Chiriac ne-a fost gazdă desăvârşită. Nu vreţi să ştiţi cât de bune sunt bucatele cramei, dar şi cât de bine se asortează cu ţuica şi vinul casei.

Bun venit la Crama Ancuţei!
Bun venit la Crama Ancuţei!
Lăutari şi voie bună
Lăutari şi voie bună
Şi în farfurie găseşti poveşti şi nuvele
Şi în farfurie găseşti poveşti şi nuvele
Cafeaua de dimineaţă în recepţia Hotel Roman Plaza
Cafeaua de dimineaţă în recepţia Hotel Roman Plaza

După o noapte în care am dormit ca un prunc, a doua zi am luat din nou calea istoriei şi am ajuns la Curtea Domnească de la Roman, alta frumuseţe. Bineînţeles că nu puteam trece pe acolo şi să nu vizităm Muzeul de Arta Neolitică Cucuteni. Sincer, să ratezi asemenea minunăţie mi se pare o blasfemie.

This slideshow requires JavaScript.

După un prânz inspirat din bucătăria maghiară (pörkölt nokedlivel) pe care l-am luat la Lacul Roşu, ne-am făcut fotografiile de rigoare la Cheile Bicazului, după care am pornit către Casa Memoriala Mihail Sadoveanu din Vânători. Trebuie să recunosc că nu am fost niciodată fan Sadoveanu, poate pentru că l-am urât din cauza fricii că îl primesc plocon la Bac. Dar casa m-a impresionat. Am simţit un fior când preotul de la Schitul Vovidenia a început să ne povestească, asemenea unui bunic, despre viaţa lui Sadoveanu. Muzeul a avut grijă să păstreze până şi un rând de haine ale celui care a fost şi om politic, iar toate operele lui sunt puse la loc de cinste. În plus, am putut vedea pagini de manuscris, lucru care m-a impresionat.

Şi, dragii moşului – sau ai babei 🙂 -, la ceas de seară am ajuns la Hanul Ancuţei. Nici că se putea un loc mai bun pentru a întreţine atmosfera de istorie şi trecut moldovenesc. Piept de raţă cu varză, turtele au fost un deliciu. Şi acum poftesc la turtele pufoase, cu margini aurii…

Şi a venit şi cea de a treia zi, cea în care urma să ne despărţim de Moldova. Nu înainte de un mic dejun copios la Roman Plaza. Că eşti un gurmand, că ţii dietă pentru o siluetă de zână sau că eşti adepta unui stil de viaţă vegan, acolo poţi găsi mereu ceva care să-ţi satisfacă preferinţele. De toate pentru toţi. Sincer, în Italia, m-am trezit că un mic dejun la patru stele nu îţi oferă nici pe departe ce am găsit aici: de la mai multe feluri de ouă până la fructe şi dulciuri. Fără îndoială, cei de la hotel ştiu că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, la care trebuie să mănânci regeşte. Aşa că am fost trataţi ca pe nişte regi şi regine.

This slideshow requires JavaScript.

Paşii ne-au fost călăuziţi spre Cetatea Neamţului, impunătoare şi măreaţă precum ctitorul ei. Cetatea a fost construită de către Petru I la sfârşitul secolului XIV. Mă bucur să văd că românii învaţă să-şi respecte istoria: în perioada 2007-2009, Cetatea Neamţului a fost reabilitată cu fonduri europene, la care s-au adăugat fonduri alocate de Consiliul Judeţean Neamţ.

Călător prin Moldova, acasă la Ion Creangă

Dar ce ar fi fost o vizită prin Moldova fără o vizită la bojdeuca lui Ion Creangă, cu Ozana lui cea frumos curgătoare? Ştiţi sentimentul acela când ţi se face pielea de găină? Ei bine, aşa a fost şi pentru mine când am văzut cu ochii mei laviţa din poveştile mele preferate. Lângă bojdeucă găsim poveştile lui Creangă. Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe şi La Chiorpec îşi au locul acolo, ilustrate foarte bine prin decor. Ţi se pare că intri pe tărâmul poveştilor lui Creangă şi nu-ţi vine să mai pleci. Am mângâiat cu drag “mama” din Capra cu trei iezi şi i-am zâmbit cu drag ursului păcălit de vulpe. Poate că aveam şi o lacrimă în colţul ochiului pentru că au reuşit să mă readucă în copilărie şi să simt bucuria pe care mi-o ofereau poveştile spuse de bunica la gura sobei.

This slideshow requires JavaScript.

Sincer? Despărţirea de universul lui Creangă a fost cea mai grea. Aş fi vrut să mai stau, să mai văd, să nu mă despart de sentimentul acela. Şi, parcă pentru a-mi face despărţirea şi mai grea, de pe uliţă a ieşit un Moş care părea scos din povestirile lui Creangă.

Mi-am dorit foarte mult să ajung la Mânăstirea Agapia – nu pot să vă explic de ce -, iar căsuţele de un alb imaculat pe fundalul de toamnă al munţilor este un decor absolut mirific. Când intri acolo, ai un sentiment aparte, mi-este greu să-l descriu. Nu sunt genul de habotnică şi nici nu mă pot lăuda că trec foarte des pe la biserică, dar acolo chiar am simţit nevoia să intru în biserică şi să fac o rugăciune.

Călător prin Moldova, Mănăstirea Agapia

Înainte de a apuca pe drum spre casă, am făcut o ultimă oprire la Hanul Ancuţei, unde ne aşteptau sărmăluţe stropite cu smântână, mămăligă aburindă şi poale’n brâu cu urme de ninsoare diafană de zahăr pudră. Deliciul culinar a fost acompania de lăutari, care ne-au ţinut isonul cu melodii vechi, ascunse undeva în sufletul nostru. Ce-ţi poţi dori mai mult?

Călător prin Moldova, Hanul Ancuţei

Despărţirea a fost cea mai grea. Cu toţii am stat în fata Hanului preţ de vreo oră, fiecare invocând diverse scuze şi trăgând de timp la maximum. Nimeni nu voia să se urce în autocar, voiam să mai stăm, dar şi dorul de cei lăsaţi la Bucureşti ne împungea, aşa că ne-am urnit în cele din urmă.

Călător prin Moldova, Hanul Ancuţei

De-a lungul acestei minunăţii, gazdele noastre au fost Raluca Repanovici şi Traian Bădulescu din partea Innovation Travel, Nuşa Chiriac şi Ioana Axinte din partea Hotel Roman Plaza şi Hanul Ancuţei. Tuturor le mulţumesc, şi pe această cale, pentru un sejur minunat, cu multe “amintiri din călătorie”.

Ceea ce aţi citit este un review a tot ceea ce am văzut în trei zile de călătorie. Dacă vreţi să vă detaliez despre un loc anume, nu trebuie decât să-mi daţi de veste şi vin cu o poveste suplimentară.

Facebook Comments

Leave a Reply